adevar sau minciuna... ?!

De ceva vreme (si ma refer la luni de zile) ma simt tot mai retrasa intr-o lume a mea. E adevarat ca eu mi-am cerut dreptul la intimitate, insa ma vad foarte acaparata de lumea "virtuala", am prieteni multi, ma confesez unora, altii mi se confeseaza mie... ma simt bine, imi deconectez mintea de obositoarele, apasatoarele, stresantele ganduri si totusi, paradoxal, in tot acest timp am trait si traiesc cu senzatia ca totul e o mare pacaleala... e posibil oare?... retelele astea de socializare (facebook, twitter, hi5 etc) ne apropie de necunoscuti, dar de indeparteaza de prietenii reali, adevarati?...

rasisti...

   Azi am avut treaba... multa treaba. Unde altundeva decat pe facebook? M-am contrazis juma de zi cu un amic. Am crezut ca pot sa il determin sa isi focuseze energia spre lucruri pozitive. Subiectul nostru: o pagina despre romani, cu un mare continut rasist, creata ieri pe fb de un/ niste italieni si care a cumulat 8000 de Like-uri in mai putin de 24h. Aici puteti vedea, daca nu cumva o scot cei de la fb pana la urma, la cate report-uri or fi primit: http://www.facebook.com/album.php?aid=15042&id=100001861366720#!/pages/Citazioni-Rumene/128486677222117
 

one of those days... today

povesti nemuritoare

 Si inca un stres: mai nou toata lumea vorbeste despre "cei doi sori" care se pare ca se vor vedea pe cer anul acesta. Sau incepand de anul acesta. Se pare ca este vorba de o planeta care si-a atins punctul maxim de viata, s-a consumat, si este pe punctul de a se autodistruge prin explozie,  devenind o supernova. Situatia asta se pare ca nu va afecta in nici un fel planeta noastra, datorita distantei la care se produce fenomenul: cca 640 de ani lumina.

    Boon. Acum, parerile sunt foarte contradictorii, unele site-uri zic ca un al doilea Soare va aparea din acest an (luna mai) in timp ce alte site-uri spun ca pana in 2012 nu se va produce acest fenomen. La fel, anumite articole sunt pline de incarcatura pesimista si apocaliptica vis-a-vis de subiect, in timp ce (eu prefer sa cred) altele ne asigura ca nu avem motive de ingrijorare.

    Si asa cum spuneam, mai avem un subiect de consumat nervii, ca doar ar fi anormal sa lasam oamenii sa streze doar din probleme le lor personale. In 1999 ziceau ca in 2000 e sfarsitul lumii si de atunci au mai zis de cateva ori. Apoi, o tot dau pe aia cu Mayasii lor si calendarul fenomenal care spune ca 2012 e ultimul an al Pamantului etc...nici nu vreau sa insist, nu asta conteaza. Partea trista este ca oamenii chiar sunt foarte influentabili... de fapt ce ma mir? Numai vizionarea zilnica a jurnalului de stiri de pe un anume post tv i-a spalat matusii mele creierul...

ganduri imprastiate

... si n-am inchis un ochi nici noaptea asta... Am crezut ca daca o sa citesc o carte, asta imi va lua gandul de la gandurile mele. Un amalgam de intrebari fara raspuns stau in calea somnului meu in ultima vreme... Asa ca iata-ma, dupa o alta noapte nedormita, cu telecomanda in mana dreapta si degetul pe buton: next, next, next... nimic interesant nici la tv... a, femeia care curata blocul in care m-am mutat e treaza si ea... Saraca, e  ora 7 si sunt -20 de grade afara, iar ea isi face treaba...

   Mie imi place sa stau la cafenea. Nu beau cafea. Beau ceai. Cand stau la cafenea, intotdeauna stau la geam. Asa pot sa vad lumea care trece, sa le vad chipurile, reactiile. V-ati petrecut vreodata timpul la cafenea asa? Eu fac asta foarte des, e ciudat poate, insa intotdeauna m-au fascinat oamenii. Ii vezi singuri, sau cu prieteni, animale de companie, incruntati, veseli, tristi, obositi... Oare la ce se gandesc toti oamenii astia: la ce au de cumparat in drum spre casa, la vecina noua de la doi, examenul la mate de joi, la chiria neplatita, masina noua a prietenilor, seful care e un idiot si ii persecuta, salariul prea mic, bolile celor dragi sau chiar ale lor, colegi invidiosi si rai, haine, mancare, copii... zilnic numai pe acea strada din fata cafenelei mele trec mii de ganduri...

    Tu... la ce te gandesti?

sunt o ipocrita!

      Postase astazi un prieten de al meu pe facebook (citez): "Dilema zilei: cat de prost tre sa fii sa sustii o chestie sus si tare si sa tii la chestia asta, un principiu sau o persoana sa zicem, iar dupa ce chestia pe care o sustii contravine cu aspecte din viata ta sau iti da "ignore" sa incepi sa denigrezi principiul/ persoana pentru care bateai toba?"

    Asadar, multi prieteni de ai tipului de care va zic au sarit imediat sa fie in acord cu simtamintele omului, care mai de care mai stiutori si sfatosi. Era clar: tema zilei pe facebook - ipocrizia. Dupa ce am citit majoritatea mesajelor mi-am dat seama: ipocrizia face parte din natura umana: se va naste si va muri odata cu fiecare dintre noi... vazand nonsalanta cu care fiecare dintre cei ce scriau se excludeau din categoria "ipocriti", ba chiar aruncau cu piatra, mi-a venit sa ii judec... am inceput sa scriu si mi-am dat seama: cat de ipocrita sunt... Asa ca asta este ceea ce am scris: "recunosc ipocrizia, stiu cum gandeste un ipocrit, pentru ca si eu sunt o ipocrita..."

    Daca aveti alta parere, feel free to comment...

capul plecat sabia nu-l taie

      Azi chiar m-am enervat...e a nu stiu cata oara cand aud expresia "capul plecat sabia nu-l taie"...Gresit! Total gresit. Si am si exemple in acest caz. Dar nu vreau sa ma uit in curtea vecinilor, ca exemple avem la noi in curte cate vrem. De altfel, NOI ca popor suntem o natie de "capul plecat sabia nu-l taie". Asa au fost stramosii nostri (si cine zice ca nu, e naiv - istoria noastra suna foarte bine cand o citim la noi in tara, dar cand o auzim cum suna in scolile altor natiuni, ungurii de exemplu, nu mai suna la fel) si asa suntem noi si urmasii urmasilor nostri. Suntem un popor de resemnati, de milogi, de inhibati. Asa am crescut noi, cu teama in suflet si asa ne crestem copii. O sa imi spuneti ca nu e asa, ca Revolutia de la `89 poporul a facut-o...mai informati-va. Eu nu va zic decat ca e dovedit ca in momentele grele, poporul se teme sa iasa in strada, iar daca totusi e impins de la spate iese. Insa nu striga... sopteste, iar asta se vede. Orice ne-ar face politicienii, oricator suplicii ne-ar supune noi tinem capul plecat ca asa stim. 

   Pacat...mare pacat ca am fost prea lasi si nu am ridicat capul, fiindca poate ca sabia nu l-o fi taind, insa sigur demnitatea ti-o ia. Iar un om, un popor, fara demnitate... de fapt... vedem cu totii unde ne-a adus incurajatoarea expresie...

   In final, eu adaptez crezurilor mele expresia care mi-a facut sila atat de mult in anii de scoala, incat am ajuns sa urasc istoria. Si spun asa: "capul sus si mintea ascutita, merita sa lupti pentru ceea ce-ti doresti!